Gaming

Gamer in Romania anilor ’95

Nu ştiu pentru câţi dintre gamerii de astăzi Internet Cafe-ul mai înseamnă ceva. Ar fi şi greu, când toată lumea are Internet acasă, iar campionatele de jocuri pe calculator au ajuns la un nivel de dezvoltare ce-ţi permite ţie, cetăţean al cartierului Berceni, să zicem, să te duelezi virtual cum un tip de Tokio. Eu, însă, am avut norocul să intru într-unul din aceste Internet Cafe-uri din București.
gaming romania 90

 

Din vremurile în care aveai de ales între Pentium I şi HC

Se întâmpla în anii ’90, normal. Internet Cafe-urile nu ajunseseră încă religia din perioada de final a deceniului, când se estima că, numai în Bucureşti, existau peste o mie de astfel de locuri. Pare o cifră incredibilă, ştiu, dar poate că ai nevoie de context, mai ales tu, cel care crede că Internetul datează cam de când cu Big Bang-ul. Ei bine, primele conectări de tip dial-up au apărut în Bucureşti în 1993. Aparţineau operatorului Romtelecom, iar vitezele de conectare erau în funcţie de calitatea liniilor şi a modemurilor.
Ca să înţelegi şi mai bine, primele modemuri care au invadat Bucureştiul se conectau la viteza de 2 400 de kilobiţi pe secundă. O demenţă, dacă te gândeşti cam cu ce viteză rulează astăzi Internetul, chiar şi prin comunele patriei.

 

Instrucţiuni: suni la uşă şi întrebi de un calculator liber

Uneori trebuia să așteptăm cu orele și, chiar dacă stăteam destul de aproape, preferam să nu mă duc acasă, ci să dau ture de cartier cu amicul meu. Făceam asta inclusiv iarna și discutam despre tot felul de lucruri de care nici nu-mi mai aduc aminte. Iarna era o dublă-satisfacție când intram în sală: urma să ne jucăm, dar și scăpam de frigul de afară.

Sălile de jocuri au fost Paradisul anilor ’90

Bun, acum să-ţi povestesc şi cam ce ne jucam acolo. În principiu, jocuri pe care acum nu le-ar mai juca decât iubitorii de Oldies but Goldies: Duke Nukem, Quake 1, Heroes 2, Red Alert 1, WaCraft II, Mortal Kombat 2, Age of Empires I, Panzer General 2 și alte câteva. Nu aveau foarte multe pentru că, oricum, toată lumea se juca ori Heroes, ori Red Alert, ori WarCraft. Bineînțeles, în timp, numărul jocurilor a crescut și la fel și tipul lor.

Până la urmă, cel mai plăcut lucru nu era că te jucai pe calculator, ci că o făceai în rețea. That was THE SHIT. Schimba complet experiența jucatului, față de Single Player-ul cu care fusesem obişnuiţi, până atunci. Mult timp, dacă voiai să joci un joc video cu prietenii, exista o singură opțiune: jocurile mecanice cu manete și butoane grosolane.