Chestii

Crezi ca la 22 iti permiti sa fii trist, imbatranit si mereu obosit?

Intr-una din dimineti discut cu o amica putin abatuta si o intreb;  ‘Ce e cu tine?’, zic. Si imi raspunde oarescum cu tristete: ‘Sunt atat de obosita si ma simt atat de batrana!’ …

Daca nu ai reale problem de sanatate sau familie, ma intreb cum poti fi obosit la 22? Ai baut toata noaptea ca un nemernic si ti-ai vomitat intestinele in club? Ai spalat geamurile unui zgarie-nori ajutandu-te doar de o carpa pe care trebuia sa o inmoi mereu in galeata aflata la sol? Ai avut grija de copii cu varste intre 0 si 2 ani, copii cu colici si insomnii?

Ce te poate obosi la 22?

Locuiesti cu maica-ta. Ea iti calca, iti spala, iti aduce sub nas mancarea si, eventual, unora, le-o si mesteca sa le fie mai usor. Esti obosit chiar si acum? Esti inca in facultate, sau, oricum, pe acolo. Te dor cursurile de la 8 dimineata? Nu-i bai, da skip si fa-ti somnul de frumusete. Tot obosit esti? Nu stai intr-un camin fara termopane, cu baie pe final de coridor, fara cap de dus si doar o teava ce iese din perete, cu apa calda cand si cand, cu gandaci colcaind peste vasele din care iti mananci dumicatii sau traversandu-te, seara, in timp ce vrei sa adormi. Tot obosit esti? Ai un prim job intr-o corporatie sau la vreo crasma? Nu castigi 75 de ron (primul meu salariu din care mi-am luat o pereche de blugi misto si… atat) ci undeva peste 1500, asa-i? Stai la cafele si la casca si esti oboist oricum.

Crezi ca la 22 iti permiti sa fii trist, imbatranit si mereu obosit? Si cand va veni prima rata la banca probabil vei salta in sus de bucurie. Pentru ca ti-ai epuizat tristetea la douazeci. Cand vor veni primii copilasi care vor semana cu ma-sa mai mult decat cu tine probabil vei exulta de bucurie. Pentru ca ti-ai consumat nervii la douazeci. Cand te va parasi primul sot banui ca vei tremura de emotie si fericire. Pentru ca ti-ai terminat tristetea la 20. Sau bucuria. Dupa caz. Si divort.

Tu esti obo sau supi? Zi-mi, rogu-te, ca sa iti spun daca merita sa fii. 🙂

  • Camelia M

    Nu am ajuns la 22 de ani , mai am un pic si implinesc 21 . Dar am obosit uitandu-ma in jur si incercand mereu sa inteleg de ce oamenii nu privesc dincolo de ura si de egoul lor . Am obosit sa ma zbat cu fiecare om pe care il intalnesc in speranta de a-l ajuta sa se schimbe , nu de haine , ci de prejudecati , sa incerc sa le arat dincolo de aparente si ajugand la aceaisi concluzie , oamenii nu se pot schimba , nu-i poti face mai buni doar pentru ca vrei s-o faci . Am obosit sa fiu injurata dintr-un motiv simplu , ca ei sunt ofensati de prezenta mea . Am obosit sa explic celor pe care ii intalnesc in micile mele calatorii cu bicicleta , ca nu stau sa le fac rau , sa-i calc , in schimb oamenii reactioneaza negativ , injurand fara sa se gandeasca ,ca poate , cu atitudinea lor , reusesc sa ajunga sa faca dintr-un om bun , un om rau.

    • Cosmin Masally

      Fel si fel de oameni! :p