Chestii

Crezi ca era bine altadata? Comunism perioada alb-negru

„Altădată”

“Pentru mine, e copilăria aia din comunism, în care lucrurile erau atât de triste că totul părea alb-negru. Orașul meu era gri. Era un mare centru industrial, cel mai mare centru industrial din România și asta se vedea. Nu vedeai cerul adică, de la smog.”

Oamenii aveau bani…

Firește, că nu aveau pe ce să-i cheltuie. Dar, chiar și așa, câteodată nu aveau nici banii ăia. Muncitorii de la Steagu au ieșit în stradă în 15 noiembrie 87 că nu primiseră salariul. Deci, apă caldă nu, curent nu, nimic pentru copii de luat și, la final, nici salariu. Normal că au dat foc CC-ului.

Magazinele de pâine, erau printre cele mai hazlii. Un spațiu de 30 de metri pătrați în care stătea o doamnă. Nimic pe rafturi. Doamna nu făcea nimic, nu avea smartphone să piardă vremea pe el. Doar stătea acolo. Intrai și întrebai, doar ca să nu fi intrat degeaba. „A venit pâinea? Nu, trebuie să vină mașina, încercați pe la 4”.

Crăciun alb-negru

“Pe 25 decembrie 1989 taică-miu m-a luat să mă ducă acasă, de la bunici. Era noapte și nu era nimeni pe stradă. În apropiere de Calea București, artera principală de la noi din oraș mi-a făcut semn să tac din gură. M-a dat un pic în spatele lui. Pe stradă, liniște. Nimeni. Aproape fără un sunet trece un TAB cu doi soldați în el. Soldatul ieșit afară ținea degetele în sus, în semn de victorie. Pentru cine, nu am înțeles. Nu era nimeni. Am făcut și noi semnul, am așteptat să treacă TAB-ul și am trecut strada pe la trecerea de pietoni.

Pe scara blocului erau câțiva vecini care stăteau de pază cu niște bâte în mână. În cazul în care vin teroriștii, erau pregătiți să le dea în cap. N-am avut voie să ne mai jucăm afară zile întregi. Am stat pe casa scării, jucând cărți și bucurându-ne că a murit dobitocul ăla. Aveam toți portocale, deja nu mai le economiseam. Prin ianuarie încă se mai auzea de oameni morți și teroriști. Un vecin, Ion, a zis „bag pula” și a ieșit pe stradă, în intersecție, cu un bici de-ăla autentic, de vreo 9 metri, de țăran. Și a început să-l pocnească și să chiuie urări de Anul Nou.

Și-atunci am ieșit cu toții din case și am știut că s-a terminat.” – (articol “ea”)