Toughts

Adăpostul meu de furtuna

Probabil ca asta e misiunea pe care o avem aici pe Pamant…

Sa speram, sa visam, sa Traim. Viata e ceva unic, asa buna sau rea cum este. Sunt multe lucruri pe care nu le putem intelege si pe care de fapt nici nu trebuie sa le intelegem, ci doar sa le traim. Numai ca fiecare traieste altfel, unii mai intens, altii mai putin intens si altii deloc…si nu suntem noi oamenii in stare sa-i judecam pentru asta. Oricum fiecare va plati candva pentru faptele sale bune sau mai putin bune. Pentru mine nu conteaza cat o sa traiesc ci cat de intens traiesc. Poate ca o fi un blestem…sau de ce nu o binecuvantare …

Niciodata nu am putut sa fac lucrurile pe jumatate, in orice m-am implicat am pus mult, mult suflet, am incercat sa dau tot ce am avut mai bun in mine, indiferent daca a fost vorba de sentimente, de lucruri importante pe care le-am facut sau de cele mai banale.

Intodeauna am simtit totul cu asa o intensitate de mare, ca de multe ori ajungeam sa tresalt de fericire numai la vederea unui camp cu flori, a unei ganganii minuscule, a unui rau, a unui copac inflorit…poate ca-ti pare ca nu sunt normala, dar ce sa fac, asa sunt eu

Eu cred ca din tot ce se intampla, din toata zbaterea asta pe care suntem nevoiti s-o suportam pentru a trai si a ne achita de sarcini, nu ramanem pentru noi decat cu ceea ce avem cu adevarat in suflet…asta e adevarata noastra avere. N-o sa incep din nou sa-ti spun ce simt…sa ma lamentez.