Uncategorized

Zilele sunt reci si cartile cad

Atunci când zilele sunt reci si cărtile cad. Când visele toate esueaza, vreau sa ascund adevăraul, vreau sa ma adăpostesc. Uita-te in ochii mei, e locul unde se ascund demonii mei. Nu te apropria pea mult, e intuneric inăuntru.

Nu timpul ne face să fim fericiți sau triști, dar ceea ce am trăit în tot acest timp. Toate emoțiile, toate regretele sau stările de bine, toți oamenii pe care i-am întâlnit și lângă care am fost noi înșine sau măști. Și atunci, la finalul unei perioade de timp, suntem capabili să ne raportăm emoțiile și amintirile la câteva secunde și să lăsăm deoparte ani întregi. Sună groaznic? Nu, sună a viață.

Am păstrat greutatea unor amintiri și în timp acestea s-au transformat în cicatrici. Am reusit sa tac și să ascult în loc să critic sau să reproșez absurd, și așa s-au adunat regrete. Am lăsat de la mine, și așa am ajuns să fiu respins. Am păstrat relații eșuate, doar să nu rănească omul de alături. Am fost lăsat, la rândul lor, în cel mai nepotrivit moment, suferind. Oamenii frumoși la suflet au trăit un moment cât zece.