Chestii

Puţinul strop de speranţă (despre tine draga prietena)

– Ai văzut ?

Ne-a salutat în fugă şi avea lacrimi în ochii .

Nici măcar nu a avut curajul să ridice privirea din pământ , era complet pierdută .

S-a aşezat la o masă mai retrasă şi a aşteptat să-i ia cineva comanda , nu a mai stat cu prietenii ei . Îi e teamă probabil să răspundă cu “NU”, când ei o să o întrebe dacă mai este cu el . Dar nu asta m-a surprins , ci privirea ei atunci când i-a sunat telefonul . A scotocit grăbită prin poşeta ei de culoarea cafelei după telefon, apoi s-a uitat pe ecran şi puţinul strop de speranţă pe care-l avea , se năruise. Probabil nu era cine îşi dorea ea. A închis, a pus telefonul înapoi în geantă, s-a ridicat de la masă şi a plecat grăbită. Se lovise de cineva în drum, dar nu s-a oprit să-şi ceară scuze . Nu prea îi mai păsa ..

Era distrusă şi … se vedea de la o poştă !

Cu toții am avut momente în viață când ne-am simțit neputincioși. Am fost nevoiți să vedem cum fiecare lucru frumos din viața noastră moare, fără a avea o șansă de a salva măcar o fărâmă. Am simțit cum ni se dărâmă pământul de sub picioare, dar nu ne-am putut mișca din loc. Am văzut persoanele pe care le iubeam cel mai mult cum ies din viața noastră și tot ce am putut face a fost să le lăsăm, să le deschidem ușa, deși știam că nu se vor întoarce niciodată. Și doare, mereu doare. Dar niciodată nu putem alege. Putem așteptat doar să se termine.