Toughts

Nu este despre ignorarea durerii, ci simțind fiecare parte din ea

De prea multe ori, când trecem printr-un sezon de durere, oamenii încearcă să ne vorbească despre asta. E ceva ce facem cu toții. Ori de câte ori apare tristețea, încercăm să o împingem.

Suntem învățați că ar trebui să găsim distrageri, atunci când suntem tristi. Din anumite motive, în lumea noastră, sentimentul de tristete este un lucru rău și fericirea este bună.

Societatea, te așteaptă să fii fericit, chiar dacă in interior simți opusul.

Dar dacă ți-aș spune că singura cale spre adevărata fericire este acceptarea tristeții.

Din cauza depresiei mele, tristețea a fost unul dintre prietenii mei cei mai apropiați. Înainte, ori de câte ori m-am simțit trist, am încercat să amorțesc sentimentul. Acesta este motivul pentru care m-am luptat atât de des cu încercări de auto-vătămare. Nu puteam să mă ocup de tristețea constantă care mi-a devenit încet, incet… viața. 

Am crezut că ar trebui să fiu fericit, dar nu puteam fi. Nu exista nici o cale de ieșire.

După luni de luptă cu depresia, acum mă reîntorc din nou.

Dacă acesta esti tu, te îndemn să simți.

Strigă.

Du-te să vezi câțiva prieteni și împărtășiți durerea voastră!

Plângi.

Găseste speranța, soarele tau, atunci când cerul este gri.

Vor exista zile în care singurul lucru pe care îl poti face este să respi. Uneori, totuși, pare chiar ușor. Nu contează cât timp ești în partea de jos, atâta timp cât vei reveni din nou.

Deoarece singura cale de ieșire este acceptarea.

  • Ana

    Ai citit din întâmplare “Puterea Prezentului” de Eckhart Tolle? Are un capitol, dacă țin bine minte chiar printre primele din carte, intitulat “Conștiința: calea eliberării de durere”. Am reținut cât am putut de bine pentru că am stat să îl “diger” ceva timp. De bazează pe aceiași idee, să accepți durerea ca parte din tine, nu să o ignori.

  • Sanda Brezniceanu

    „Pe pământ, tot ce există are nevoie, din când în când, să plângă.” — Nichita Stănescu