Chestii

Printre rânduri

Îmi pare rău că fugind prin viaţa mea am pierdut atâtea lucruri din vedere…Îmi pare rău că deşi am auzit ce mi s-a spus, de multe ori nu am ascultat;

Îmi pare rău că am irosit timp cu oameni care nu erau dispuşi să-şi irosească timpul lor cu mine şi nu am petrecut mai mult timp cu oamenii care şi-au manifestat dorinţa de a-şi petrece timpul cu mine;

Îmi pare rău că uneori, comoditatea m-a împiedicat să spun adevărul;

Îmi pare rău că nepăsarea mea a rănit cândva oamenii din jurul meu;

Îmi pare rău pentru acele momente în care trebuia să tac, iar eu în schimb, am rostit cuvinte care au rănit;

Îmi pare rău pentru oamenii pe care i-am îndepărtat cu sau fără voia mea;

Îmi pare rău pentru zilele în care în loc să mă bucur de viaţă, m-am lăsat cuprins de lene;

Îmi pare rău că am lăsat răutatea altora să-mi strice o zi frumoasă;

Îmi pare rău pentru lucrurile pe care le-am înţeles prea târziu.

Toate astea sunt lecţii pe care nu le-aş fi învăţat de la nimeni altcineva. Pentru că sunt lucruri pe care nu le înveţi decât atunci când le simţi pe propria piele, când te dor, când te rănesc.